sâmbătă, 20 iunie 2015

People come and people go


   Prietenii s-au pierdut incetul cu incetul,s-au disipat ca norii pe timp de furtuna.Prieteni care m-au lasat pentru altii noi.Am ramas cu bratele intinse cand au plecat si le-am tinut deschise pentru ai primi inapoi. Credeam ca pentru oamenii pe care ii cunosti de-o viata si cu care ai crescut impreuna,o sa fii tot timpul pe primul loc,cel mai bun prieten,frate sau sora,familie.De cate ori aparea cineva nou in viata lor eu eram data la o parte,uitata ca pe o pereche veche de pantofi cu care odinioara paseai pe toate drumurile. Si-atunci ma intrebam de ce n-am mai fost buna,ce am facut sau ce nu am facut.Imi gaseam tot felul de cusururi.
   Am cunoscut si eu oameni noi.Dar bineinteles ca oamenii nu te pot primii pur si simplu in lumea lor.Doar nu ma asteptam sa ajung acolo si  sa ocup un loc important in inimile lor,ei aveau deja cei mai buni prieteni.Eu eram doar o intrusa,rataceam prin aceasta lume incercand sa-i apartin.
   Am descoperit ca oamenii pe care ii iubesti nu pot sa fie acolo pentru tine tot timpul.Au viata lor.In viata te nasti si mori singur.Oamenii vin si pleaca…ii cunosti,ii iubesti,te ranesc,iar apoi dispar ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat…Oameni care credeai ca o sa faca parte din viata ta pentru totdeauna.Si te intrebi din nou : unde ai gresit,de ce ai fost atat de prost si i-ai indepartat ? Pe urma incerci sa resuscitezi prietenia care va lega,pe unii reusesti sa-i aduci inapoi pentru ca,intr-adevar,te-au iubit asa prost cum esti,te-au iubit si te-au iertat cand ai gresit,au fost acolo pentru tine,ai fost si tu acolo pentru ei…pe cand altii,sunt dusi pentru totdeauna…Daca o sa ai sansa sa-i mai intalnesti vreodata in viata asta,o sa va priviti cu nostalgie si durere, cu ochii indoliati ai unei prietenii pierdute. Nu mai aveti nimic in comun,decat amintirile.Poate ca v-ati iertat,insa nodul tot ramane. Va priviti stingheri fiecare din coltul lui,v-ati da mana,v-ati imbratisa,v-ati pupa ,ati plange unul in bratele celuilalt,insa ramaneti incremeniti.Nodul va tine,iar regretul va injunghie fara mila.
   Prietenia inseamna si ea ceva,uneori mai mult decat o idee.E o dependenta.O dependenta psihica de oameni pe care ii vrei in jurul tau nu doar de craciun,ci in fiecare zi.Niste oameni cu care intemeiezi o familie de prieteni,pe care atunci cand iti pui mana pe inima nu simti bataile ei,ii simti pe ei acolo,respirand,purtandu-i cu tine la fiecare pas.
   Fara prieteni esti singur.Ploaia incepe sa cada.Ranile incep sa te usture.Nu te mai salveaza nimeni.Nu-ti mai arunca nimeni o franghie ca sa te scoata din vartejul singuratatii.Esti mort fara iubirea lor.Acum nu te mai plange decat ploaia.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu