vineri, 6 septembrie 2013

Cuvinte pe care nu ţi le-am spus niciodatã



O priveam cum işi strângea lucrurile şi simţeam cum golul işi face loc în sufletul meu.Mã durea inima.Simţeam cum durerea mã sfâşie,se luptã cu mine aşa cum un nebun se luptã în cãmaşa de forţã.Înainte cu câteva minute trupurile noastre erau contopite în focul iubirii şi dintr-o datã scenariul s-a  schimbat.Mi-a spus sã mã opresc,m-a dat la o parte,dupã care a început sã-mi spunã cã fac asta cu gândul la cealaltã,doar de nevoie.Da!Cã pentru mine ea nu reprezintã decat o nevoie : “ Ce sunt eu pentru tine ?  O proasta la care vii doar de cate ori ai tu chef ? Nu vreau sã mai fiu o rezervã ! ” Cuvintele astea m-au durut…Şi totuşi nu am putut sã fac sau sã spun nimic.Stãteam lungit pe pat aşa cum m-a lãsat şi cum meritam de altfel,cu ochii în soare şi nedumerit.
A strâns tot.Fiecare lucru mãrunt pe care îl avea la mine în casã,fiecare fãrâmã din sufletul ei,fiecare ciob de inima…În schimb a mai adãugat “buchetului” de pedepse încã una : a lãsat aici toate cadourile pe care i le-am fãcut.Tot ce-ar fi putut sã-i aminteascã de mine.
Când am realizat cã într-adevãr pleacã am tras boxerii pe mine şi am pornit în fugã pe scãri.Ajunsese la uşã.M-am oprit puţin sã o privesc.Se incãlţa foarte încet,ezitând deschiderea uşii,semn cã ar fi vrut sã o opresc.M-am îndreptat spre ea şi i-am cuprins mijlocul cu mâna stângã iar cu ce-a dreaptã i-am tinut mâna sã nu deschidã uşa.Am strâns-o în braţe cu toatã dragostea pe care pânã acum nu am fost capabil sã i-o ofer.Am fost un netrebnic! Un nenorocit ! Am început sã o sãrut dar m-a oprit : “ Nu! Opreşte-te ! Nu mai existã cale de întoarcere.” Şi-atunci am lãsat-o sã deschidã uşa …Încã o ţineam de mânã şi şi-a întors privirea spunând : “ O sã las în urmã tot.Inclusiv trecutul.Nu m-am grãbit sã-mi strâng lucrurile ca sã nu crezi cã fug.Nu fug.Tu mã faci sã plec.Nu m-am grãbit pentru cã am vrut sã te fac sã suferi,sã simţi acea apãsare pe inimã din ce în ce mai grea,suferinţa sã-ţi sfâşie sufletul aşa cum l-ai sfâşiat şi tu pe-al meu.Odatã cu plecarea mea sã simţi cum se rupe o bucatã din tine aşa cum un gheţar se rupe din calota glaciarã.”
Nu m-a lasat nici mãcar sã-i sãrut mierea buzelor pentru ultima datã.I-am dat drumul şi “şi-a luat zborul” ca o pasãre într-un zbor lin ,parcã nefericitã de libertate.
Ce-am simţit în clipa aia ? Nici mãcar adierea vântului.Nici golul din inimã nu-l mai simţeam.Eram tot un trup alcãtuit din durere,care nu mã lãsa sã-mi simt nici mãcar picioarele pe pãmânt.
Ce fãceam ? Îmi ţineam respiraţia ? Am rãmas aţintit în mijlocul drumului pânã când nu ştiu ce impuls m-a determinat sã închid şi sã deschid ochii ca sã mã trezesc.Poate cã am vrut sã plâng …
Acum încep sã-mi revinã în minte chipul ei,parfumul,vocea,fiecare gest,fiecare mişcare.Îmi revenea în minte un chip atât de frumos şi o voce doar a ei.Unicã.Folosea vocea asta doar cu mine.Acum realizez cât de frumos suna cuvântul “iubitule” rostit de ea.Ăsta era alintul ei,mai rar diminutivul numelui.
Amintirile încep sã mã rãscoleascã la fiecare pas,sã-mi înţepe inima ca nişte spini atât de dureroşi şi fãrã milã.Mã dor tãlpile la fiecare pas.Mã doare fiecare gând,fiecare clipire,fiecare inspiraţie şi expiraţie.Parcã şi sângele care-mi curge prin vene începe sã mã doarã.
De ce-mi aduc aminte toate astea abia acum ? De ce nu am ascultat-o ? De ce am ignorat-o ? De ce nu am primit dragostea pe care a afectat-o faţã de mine ? A avut dreptate sã plece aşa şi sã mã urascã.
E vina mea cã nu m-am despãrţit de A.Ştia,dar a rãmas cu mine,iar eu am fost un incapabil.Am fost prea orb.Am fost prea surd.Mi-a arãtat în fiecare zi cã mã iubeşte.Tot timpul s-a strãduit sã mã facã fericit în schimbul unui colţ din sufletul meu.Pentru iubire.
Niciodatã nu am întrebat-o dacã ea e fericitã.Şi am greşit.Probabil era fericitã doar atunci când eram eu.Suferea odatã cu mine,zâmbea odatã cu mine,clipea odatã cu mine,respira doar atunci când respiram eu.Eu ! Eu ! Eu ! Nenorocitul care era sursa ei de viaţã.

A acceptat sã fie rezerva mea în speranţa cã mã voi despãrţi de A. şi voi rãmane cu ea. M-am cuplat cu A. din cauza alteia.O iubeam în continuare,însã am început o relaţie cu A…Am vrut sã demonstrez,nu ştiu cui,probabil tot mie,cã sunt cababil sã iubesc şi cã ştiu sã-mi întemeiez o relaţie,dar tot ce-am fãcut a fost sã intru în încurcãturi…



                                            TO BE CONTINUED...

Un comentariu: