marți, 5 octombrie 2010

                              CALATOARE PE VANT




     Frunzele-niste pasari ale carui zbor nu pot sa-l inteleg,isi tes matasea tomnii pe poteci,cuibarindu-se zgribulite pe banci,asteptand…Una,a prins aripi,lasandu-se purtata-n vals de vant,desfacand-o apoi din stransoarea bratelor lui si trantind-o pe o banca.Navigau si altele pe aripi ascutite,de vant,decoland dupa crengile copacilor si luand un contact dureros si brutal cu solul.
    Sangele ei pulsa puternic in vene,era speriata,avea obrajii supti si o epiderma palida si uscata,de parca ar fi zacut bolnava.Lacrimi fictive izvorau din ochii ei ireali,voia sa strige dupa putinii trecatori cu gatul indesat in pardesiuri,majoritatea formand cupluri de indragostiti galagiosi,dar nu avea glas,nu avea gura si simtea cum toate functiile ii incetinesc din cauza frigului,o incremenesc,gandindu-se ca nimeni nu ii va lua trupul plapand si slabit in palme,ducand-o cu el pe drumul sau de calator contemplativ si indragostit.   Asa treceai si tu prin Cismigiu,nepasator,surazator,calcand usor si bland pe frunzele ce inca nu si-au pierdut vlaga,nici culoarea palida cu tente verzui,facand matanii la picioarele tale.   Cersetori cantau din viori cu degetele inghetate,prin diferite colturi ale parcului,simfonii melancolice,melopee ce suiera atmosfera incipitului friguros de toamna,ce pare a fi incheierea ei,conexiunea dintre toamna si iarna.Sclipirile din ochii tai inlacrimati de vant,isi roteau privirile in toate unghiurile din orizontul ce te imprejura.Te-ai oprit,si te-ai asezat pe banca langa ‘’ ea’’.Iti treceai misterios mana prin par tot cu acelasi suras pe buze,umezindu-ti-le usor cu limba.Priveai cocorii in hora unirii lor si,coborandu-ti bratul drept de pe speteaza bancii,ai atins cu degetele trupul ce astepta sa fie incalzit de caldura unor maini tremurande si timide.Sufletul ei s-a ratacit in palma ta,imbratisand acest culcus moale,incercand sa absoarba similar unei lipitori,putina dragoste din tine.Monoton de aceeasi melodie cantata la nesfarsit,ai abandonat frunza pe banca,urmand cursul cararii,fara vreun reper.Ai colindat parcul si ai ajuns fara sa vrei,fara sa stii, in acelasi loc.Nu intentionai sa te opresti.Nici nu ai facut doi pasi pe langa banca si vantul a fluturat frunza in zbor,ca pe un drapel,asezand-o la picioarele tale.Ai  ridicat-o de pe pavajul rece al parcului,continuandu-ti drumul,jucandu-te cu ea intre degete.Nu stiu ce cautai sau ce asteptai dar,plictisit,putin iritat si dupa scurte examinari ai constatat ca e aceeasi frunza pe care ai abandonat-o pe banca si ai strivit-o atat de sever si indifferent,dupa care ai azvarlit-o pe jos,calcand peste ea,de parca ea n-ar fi avut viata,de parca ar fi fost o mizerie.N-avea grai sa strige-n urma ta,nici puteri sa spuna cat o doare,statea lipita pe carare,acum,ploi si vant trec apatici peste ea…Asa sunt si eu.Calatoare pe vant,o pasare ratacitoare,tremuranda si infrigurata,cu vantul trecand prin mine ca o fantoma glaciala,cu buzele vinetii,cu infatisarea fantomatica,cu frunze mici si colorate agatandu-se in buclele  castanii si-ncurcate ale pletelor mele  si cu picioarele degerate,care au preluat comanda trupului meu,carmuindu-ma atat de reverica,cu imaginatia ratacind pe cai sustinute de dorinte si sperante, prin Cismigiul autumnal si solitar.Nu stiu ce cautam sau ce asteptam.Dar ma gandeam la tine…In toate cadrele acestui pastel tomniu te ilustram pe tine,meditativ,solitar,asteptand sa te pierzi in lava imbratisarii mele,buzele tale asteptandu-mi sarutul pentru a le reinvia, pentru a reveni de la acea culoare fada si uscata,la un roz plin de viata, ,sa-ti fac sangele sa curga din nou prin vene echivalent cu vinul rosu varsandu-se intr-un pahar,apoi pe gaturile noastre insetate,facand ca o caldura venita de nicaieri sa ne inunde trupurile.Ma opresc pe aceeasi banca,ghemuindu-ma in acelasi loc pe care ai stat si tu,las capul pe spate,inchid ochii mei de castane coapte avand sub pleoape viziunea boabelor tale de struguri verzi si incep sa-mi ilustrez in minte tot felul de lucruri legate de “noi”.Simt pe gat o atingere rece ce-mi strafulgera toti fiorii din trup si o mana la fel de inghetata ce-mi mangaie chipul.Imi ridic capul si deschid ochii dar ii inchid imediat la loc,contopindu-te cu mine intr-un sarut.Mi-e teama sa deschid ochii pentru  a doua oara ,mi-e teama ca acesta sa nu fi fost un vis din care sa nu vreau sa ma trezesc.Nu mi-am ridicat pleoapele chiar daca am simtit picaturile marunte cernute asupra mea.Sunt tot la fel,zavorate si neputincioase…