sâmbătă, 19 septembrie 2009

Povestea unui suflet



A venit toamna.
Noi nici până acum
nu ne-am dezvăluit
unul altuia iubirea,
De ce durează atâta
Să-ti găseşti fericirea ?
De ce inima mi-e timidă
Şi-mi închide dragostea
într-o clepsidră
Şi lumea mea e-atât de vidă?

A venit toamna
Şi frunza pomului
a-ngălbenit,
Buzele de frig
Mi s-au învineţit
Şi-apoi,să le-ncălzeşti
Nu ai venit.

Dă-mi inima ta
S-aştern pe-o foaie
Ce se află-n ea
Şi-apoi citeşte-mi
Poemul din inima ta.

Întinde-mi mâna,
Cuprinde-mă cu ea,
Să nu-mi dai drumul
Căci fără tine aş putea cădea
Şi-apoi s-ar rătăci dragostea mea.

Dăruieşte-mi buzele tale
Ca să ating cu ele pe-ale mele,
Să muşc din ele
Şi-apoi să guşti din ale mele
Să facem şi mai multă miere.

Dă-mi ochii tai
Ca să ating cu pensula pe foaie
Ce-ţi cânta inima vioaie
Şi-apoi să-mi cânti ce spune ea
Căci cânta frumos pentru inima mea.

Iţi dau inima mea
Să scrii şi tu ce e în ea
Şi-apoi să-mi canţi ce-i în a ta

Şi-ţi cânt şi eu ce-i scris pe-a mea.