luni, 31 august 2009

Simfonia ploii


Aud paşi,
Dar ca să vezi,
E ploaia !
E cer nervos
Şi nori s-au rupt,
Formează simfonia
Tomnii de-nceput.
Şi pică stropi pe chipul ud,
Ai cărui stele,
Stele nu ţi-au mai văzut.

Iar vine toamnă
Şi timp uscat,
Îmbătrâneşte salcia-n grădină
De când tu ai plecat.

Îmi cântă toamna simfonia ploii,
E-un început de durere-al ploii,
E prima simfonie
Din a doua toamnă de melancolie.

Vreau să-mi trimiţi prin ploaie
O rază de iubire
Căci altfel inima îmi moare,
Îmi moare fără tine.

Iar e toamnă
Şi n-am uitat
De amintiri din vară
Ce curg neîncetat.

Mi-e dor de ploaie
Cum mi-e dor de tine,
Însă mă doare
Că vine toamnă

Şi pleci din nou de lânga mine.